CAUTA

Duminica, în familie. Care familie?

Cum? Dar, v-aţi împăcat? Ce? Nu? Păi şi atunci de ce ieşiţi toţi trei?

Cumva, e foarte greu de înţeles conceptul de familie dacă părinţii copilului nu mai sunt un cuplu.
A fost greu de integrat şi pentru noi. Eu am ales să-mi cresc copilul în armonie deplină, aşa că are parte de părinţii lui – ambii – cât vrea, cum vrea – fără să ţin cont de programul din actele notariale.

Îmi place să îl văd fericit, zâmbind, bucurându-se, ca orice copil, de o tură de construit lego cu tati şi cu mami. De ce ar trebui să le răpim asta, doar pentru că tati şi mami nu mai sunt iubiţi? Rămânem în continuare şi în egală măsură părinţi, nu-i aşa?

Oamenii aproape se scandalizează şi ei NU ÎNŢELEG ce se întâmplă, atunci când ne văd pe undeva împreună. Pe mine şi pe tatăl lui David, vreau să spun. Sigur ne-am împăcat, asta era.

Vasăzică doi foşti trebuie neapărat să fie duşmani? Noi ne-am despărţit fără să ne certăm şi aşa mi se pare civilizat, în societatea asta milenistă în care se presupune că suntem deschişi la minte, capabili, inteligenţi emoţional.

Care familie?

Aş vrea să vă uitaţi la noi şi să vedeţi o familie fericită, care şi-a inventat propriile reguli, dacă cele impuse de societate s-au dovedit a da fail. Ştiu că pentru un can can sună bine o poveste Bahmu-Prigoană, dar hai să facem horă în jurul copiilor şi să ne focusăm pe fericirea lor, în loc să privim curioşi înspre relaţia a doi adulţi care întâmplător au împreună un copil.

Să vezi ce fericit e el cu familia lui – pentru că altă realitate el nu are. În loc să-i explici de ce nu poate să  meargă cu mami şi tati să mănânce o pizza, nu mai bine îi oferi experienţe care îl vor forma ca un om, echilibrat şi fericit?

S-a întâmplat să pot ajunge la V for Vintage doar Duminică, iar Duminica este pentru David, aşa că am făcut o vizită toţi 3.El a răvăşit suflete cu a lui carismă care te hipnotizează, eu am fost live pe Facebook şi-am putut să iau notiţe de la fiecare expozant în parte, să observ colecţiile şi să-mi fac, cu alte cuvinte, treaba. Dacă aş fi fost singură cu David sigur nu reuşeam, pentru că merită şi întotdeauna îi ofer toată atenţia mea.

Deci, am îmbinat utilul cu plăcutul şi-am bifat prima ieşire oficială în 3, lăsând o multitudine de sprâncene ridicate şi şuşoteli pe la colţuri.

Dragilor, mă bucur că aţi reacţionat. Luaţi aminte. Nu avem dreptul să ştirbim fericirea unui copil.

Yours,

Mariana Romanică

Mulţumesc pentru această fotografie, Andrei Nemirschi. Ai imortalizat inefabilul.

Save

Comments

comments

Te-ar putea interesa

Comenteaza