Nu e niciodată prea târziu să faci pace cu stilul. Căutări intenționate sau nu, te-au adus unde ești acum și într-un fel sau altul, te definesc. Chiar dacă nu îți place.

Am cunoscut mii de femei până acum. Unele față în față, mai intim – la sesiunile de consultanță. Altele la sesiuni online, workshop-uri, conferințe. Toate au ceva în comun.. acest style and other drugs la care mă refer în titlu.

E ca un tumult interior care nu doarme niciodată. Un zvâc, un nerv, un “se putea mai bine” sau un “..oare ar trebui să..”. Întrebări peste întrebări, care se nasc de fapt din diferite emoții, interacțiuni, gânduri. Iar eu, azi, o să îți explic azi de ce asta e ok.

Au trecut 10 ani de când sunt consultant de stil, iar între timp am devenit și mamă, am devenit femeie, am devenit soție și nu în ultimul rând, am devenit adult. E curios cum doar fiică și soră am fost mai mult decât restul, iar cel mai complex rol din viața mea, cel mai răscolit, cel care a suferit cele mai multe transformări, este chiar cel care îmi definește profesia. Aveam 23 de ani când am început. 

Privind așa, oglindește-te în povestea asta. Imaginează-ți cum fiecare rol nou s-a pus deaupra, ca un strat definitiv cu o nouă identitate.

Apoi, gândește-te cum fiecare identitate trebuie să se definească, să se cizeleze, să fie integrată, înțeleasă și iubită de către tine însăți. Să ajungă, într-un final, la maturitate. Și apoi înmulțește cu 5.

Dacă vrei să ne distrăm împreună, poposim puțin la ideea că unele dintre aceste roluri, ei bine… vin mai multe odată. Și tot ce este înăuntrul tău trebuie să se alinieze la noua realitate, repede dacă se poate, of course..

Legătura dintre toate astea și stilul, este că definirea stilului devine pentru unele dintre noi ca un viciu. Trebuie să fie ca la carte sau cum s-ar aștepta societatea să arate “o femeie măritată”, când te duci să cumperi o mașină, o “mamă de doi” când te duci la ședința cu părinții, o “femeie antreprenor” când ești la o negociere și desigur un “consultant de imagine”, când ești în fața clienților.

Vorbeam de cazul meu, remember?

Pentru mine, mai ales că aveam toate datele problemei, trebuia să fie ușor, nu? Și a fost. În fiecare etapă eram sigură că dețin controlul și fac tot ce trebuie. Dar eu sunt excepția, pentru că le știam pe toate chiar prin prisma propriului meu job.

Ei bine, acum vorbesc despre tine. Despre gândurile tale când îți alegi hainele, despre cum asortezi mental piesele din șifonier, despre cum gândești ținute, dar de fapt gândești ipostaze, întâlniri, interacțiuni. Care mai de care mai importante.

Cu cât e mai complicată acțiunea, cu atât e mai complicat (să îți alegi) outfit-ul.

Și de obicei, chiar și după ce l-ai ales, ai ieșit din casă, ai ajuns la întâlnire, te-ai și întors… au trecut și câțiva ani chiar. Tu tot te gândești la ținuta aia..!

Pantofii, bijuteriile, accesoriile, poșeta, rujul, părul, hainele. Doamne! Chiar sunt multe, uneori. În zilele proaste, mai ales. În zilele în care nu-ți stă părul sau ai dormit prea mult. Sau te simți rău.

Partea proastă e când nu se oprește niciodată. Atunci când, într-un respiro al vieții, ai încetat a mai avea noi roluri, dacă vocea nu tace… of! Atunci e de rău.

Goana asta după a-ți găsi stilul, zic eu, e o păcăleală! Stilul.. n-ai cum să-l găsești pentru că nu e niciodată, două zile la rând, la fel. Cum tu cea de azi, ai evoluat datorită învățămintelor de ieri, la fel și stilul tău a mai urcat o treaptă. 

N-ai cum să-l găsești pentru că nu l-ai pierdut, pentru că el se definește și se redefinește tot timpul, odată cu tine. Stilul tău e în coșul de rufe, în următorul magazin în care intri, în visele tale și planurile pe care le ai. In cine ești azi, cine ai fost și cine visezi să devi. Totul există deja.

Trebuie doar să materializezi cu uneltele potrivite.

Ce culori are ziua de mâine? Ce croi are întâlnirea de la 14? Ce stil are zâmbetul tău de la cină?

Viața ta se va simplifica enorm când vei începe să privești hainele ca pe un tool. Un tool inteligent și strategic, cu care ajungi zi de zi mai aproape de obiectivele tale. Atât. Mâine poți să ai un obiectiv naiv, ca de exemplu să te simți confortabil. Dar poimâine poate obiectivul va fi esențial, un job nou, mai bun, un pas înainte.

Când mercantilizăm stilul, ne ducem puțin într-o zonă superficială și exagerată. Avem cantitate, dar nu și calitate. În general, situația cu dulapul plin, dar nimic de îmbrăcat. Încercăm de toate, testăm, dar și irosim multe resurse. De timp, de bani și de spațiu. De energie și de idei, care sunt sufocate de atâtea opțiuni. Fără cap și fără coadă.

Când o luăm personal, devine o luptă emoțională pe care n-o mai câștigăm. Ne afectează stima de sine, încercările nereușite ne frustrează, fiecare compliment e analizat pe toate părțile, purtăm hainele cu o urmă de nesiguranță care dăinuie alături de noi și la shopping, și dimineața.. și chiar de fiecare dată când ne uităm în oglindă.

Dar când ne ducem în rațional, intervine responsabilitatea. Ne responsabilizăm relația cu hainele și asta îi dă o valoare reală, pe care o poți cuantifica. Îi dăm stilului, outfit-ului sau look-ului din fiecare zi o oarecare putere pe care noi o stabilim și noi o controlăm. Ca un buton de la care creștem intensitatea cum ne convine, sau pe care îl putem opri cu totul, uneori.

Fără să mai cumperi compulsiv, fără să te mai lași bătută, fără să te simți pierdută în magazine, fără să mai cumperi orice doar ca să pleci mai repede. Fără să mai ai haine pe care nu le porți decât odată, sau cu eticheta încă, în dulap. Fără să te mai schimbi de 10 ori până alegi ceva, în fiecare dimineață.

Agitația, nemulțumirea, căutarea permanentă a ce e mai nou, alinierile la trend, frustrările, gândurile că ești prea înaltă,scundă, mică, mare, dreaptă, voluptoasă ca să îți vină și ție ceva bine, clipele când preferi să stai în casă pentru că pur și simplu n-ai ceva ok de îmbrăcat… asta e sevrajul, păcălealea (stilistică) a societății de consum. Și dacă te regăsești în idee, poate și tu ai căzut pradă ei.

Apoi punem stop. Ștergem tot ce știam. Greu, dar se poate.. Și o luăm de la capăt cu varianta B care aduce claritate, mulțumire de sine, liniște, sens.

Identitate stilistică, informații, ADN-ul tău de stil, practică, feedback constructiv, pași concreți, reușită. Poate cel mai bun lucru pe care il poți face uneori pentru stilul tău, este să nu te mai ocupi de el. Capătă prea multă autoritate.

Hai să-l depersonificăm, pentru a pune în loc intenție, scop, și nucleul care contează: tu.

Clișeul din spatele stilului autentic este că nimeni nu-și ascultă cu adevărat nevoile, pentru a îl crea.
Luăm inspirația și ne îmbrăcăm asemănător cu o poză, sau duplicăm cu totul dulapul altui om, dar în esență, sunt doar haine care nu ne spun mare lucru. Doar ne trec de pe o zi pe alta..

Ce-ar fi să ne trezim din amorțire? Vă invit la un zdravăn scuturat, la o briză de aer proaspăt, la o radiografie stilistică onestă, brutală, cu lacrimi de crocodil, dacă trebuie. Rehab. Și apoi, ca pasărea Pheonix:

Renaște mai puternic din cenușă!

Pe mine mă găsiți, cu toate necesare, aici.

Kisses, MR.

The post Style and other drugs appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

În cele mai multe situaţii din viaţă, înveţi cu adevărat o lecţie atunci când treci personal prin experienţă. Nici pentru o reinventare stilistică povestea nu e diferită. Deşi sunt consultant de imagine de 10 ani, abia anul trecut am trecut printr-o astfel de experienţă. A fost o reinventare stilistică profundă, despre care simt cu adevărat că grăieşte despre mine 100%.

Evident că m-am trecut prin procesul de consultanţă pe care îl folosesc şi în metoda mea de lucru. Încă de la începutul carierei, în perioada cursurilor, am aplicat personal toată informaţia. Cunosc teoria, cunosc foarte bine mecanismele care duc la obţinerea unui look excelent. Dar astăzi vreau să vorbesc despre cât de diferit e procesul de reinventare stilistică în sine, faţă de ceea ce crede sau se aşteaptă lumea să fie.

Reinventare stilistică. Despre ce este vorba de fapt?

Sunt aspecte care nu au legătură directă cu hainele, pe care le-am observat şi la clientele mele şi pe care le-am sintetizat în povestea de mai jos.

La mine a început să se manifeste această transformare din luna Septembrie a anului trecut. Asta după un 2019 cu cele mai mari provocări din viaţa mea, urmat de lunile în pandemie ale lui 2020. Nu pot să “număr” cât timp a fost în total, pentru că sentimente ale transformării au apărut cursiv. Au fost ca o consecinţă naturală a ceea ce am experimentat în tot acest timp.

Spun transformare şi nu schimbare. Această experienţă este diferită de momentele în care voiam doar “ceva nou”. Nu este ca atunci când căutam rezultate rapide şi modificări majore “peste noapte”. Acum elementele noi şi-au făcut loc progresiv în viaţa mea.

Întâi a fost o contemplaţie. Apoi, a apărut câte o întrebare de genul “dar oare ce-ar fi dacă”. Au urmat tatonări ale eventualelor rezultate, după care au apărut acţiuni timide înspre a face ceva concret. Deciziile au durat chiar şi luni de zile, însă acţiunile pe care l-am făcut în urma acestor decizii mi-au adus un tip de linişte sufletească pe care n-am mai simţit-o până acum.

Vă las mărturie această serie de fotografii care îmi sunt foarte dragi şi pe care le-am făcut la sfârşit de toamnă.

E ok să-ţi schimbi gusturile

E perfect normal să nu-ţi mai placă lucrurile pe care le ai în dulap de când erai studentă. Sau chiar cele de acum 5 ani. Sau cele de acum 1 an.

Pe măsură ce evoluăm în gândire, ne maturizăm, avansăm în carieră sau se schimbă major viaţa personală, au loc nişte transformări în noi. Devenim – cu fiecare astfel de schimbare – oameni noi, a căror identitate se exprimă constant prin aspectul exterior. Aşadar, nu e doar normal să ne placă lucruri diferite. Este chiar indicat.

Uneori crezi că te defineşte rolul nou în care te afli. Fie că el este de manager, soţie sau mamă. Faci unele schimbări conştiente despre care crezi sau ai auzit că sunt potrivite. Te transformi în “cum ar trebui să arate un manager”, “o femeie măritată”, “o mamă”.

Da, există anumite norme, sau poate un dress-code. Însă limita unde ar trebui să te opreşti – şi adesea nu o facem – este când laşi normele să îţi acapareze sinele, până în punctul în care ajungi să nu te mai recunoşti.

Am făcut şi eu aceasta greşală – acum o văd ca pe o greşală, dar la momentul respectiv aşa mi s-a părut normal. Sunt sigură că şi tu poţi recunoaşte – uitându-te înapoi – astfel de momente. La mine a avut loc la primul internship, apoi după specializarea de la Milano şi ulterior, în perioada în care am divorţat.

De obicei cazi, înainte să devi tu

Chiar şi în viaţa de adult, poate dura ani până să ajungi la momentul în care să simţi că ai devenit cu adevărat tu. Acesta vine de obicei după evenimente în care ai fost obligat de circumstanţe să renunţi la “uniforma” pe care ai purtat-o atâta vreme.

Realitatea este că majoritatea oamenior nu doar că nu-şi dau voie să trăiască aşa cum le place. Ei nu ştiu ce le place. Am avut experienţa aceasta cu multe femei în timpul sesiunior de consultanţă.

Ca să ajungi la aspectul despre care să simţi cu adevărat că te reprezintă, trebuie mai întâi să faci pace cu tine. Doar că această pace are de-a face poate şi cu relaţia cu părinţii, sau cu faptul că ai ajuns să-ţi deteşti locul de muncă. Practic – toate nemulţumirile din viaţă ta se răsfrâng asupra felului în care te raportezi la tine însăţi. Şi asta se traduce apoi în toate alegerile ulterioare.

Până la clipa de “aha” în care realizezi asta, ai senzaţia că totul este normal şi ok în viaţa ta. Apoi începi să vrei o schimbare majoră într-un anumit plan al vieţii. După asta, începe un iureş de noi dorinţe de schimbare. Nu trece mult până să îţi dai seama că vrei să dai reset la tot ceea ce este în viaţa ta.

Nimic nu e definitiv

Chiar şi din locul nou în care mă aflu acum şi în care se află oricine într-un anumit pas al evoluţiei, e bine să acceptăm că poate să nu fie definitiv. De multe ori avem nevoie să punem etichete. Suntem făcuţi să credem că trebuie să rămânem fideli deciziilor pe care le-am luat, pentru perioade lungi sau chiar toata viaţa.

Ei bine, în opinia mea asta nu se aplică în domeniile care sunt supuse constant creşterii, cum ar fi stilul. Acesta evoluează odată cu noi, motiv pentru care se schimbă permanent – cel puţin până la un anumit punct în viaţă.

Este indicat, în schimb, să acţionăm responsabil şi să respectăm resursele pe care le investim în fiecare etapă de creştere. Asta nu ne obligă să le păstrăm la nesfârşit, dacă le-am epuizat resursa.

Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante lecţii de fapt. Acel “letting go” pe care îl amânăm pe seama “valoarii sentimentale”. Care ajunge să ne sufoce viaţa şi casa. Vine un moment în care trebuie să te debarasezi de tot ceea ce nu te mai reprezintă, ca să faci loc lucrurilor cu adevărat semnificative pentru tine.

Let it go

Este un concept nou pentru România, pentru societatea în care trăim şi pentru foarte mulţi dintre părinţii noştri. Suntem poate prima generaţie care nu doar simte nevoia să facă această epurare, ci chiar o face.

Dacă altădată era de neconceput să renunţi la 80% din lucrurile pe care le ai, pentru că pur şi simplu nu-ţi mai sunt necesare – acum a devenit un mod de viaţă. Oamenii acceptă că este chiar util – atât pentru planetă cât şi pentru toţi cei care n-ar fi avut altfel şansa să deţină un obiect, decât dacă îl dăruiai tu.

Reinventarea stilistică este despre suflet. Nu are legătură cu branduri de lux sau sume enorme investite într-o garderobă nouă. Este ceva intim, care nu-i priveşte pe cei din jur şi care oglindeşte în tine sinele – esenţa ta. E bine să îi adaugi structură şi ghidare Reinventarea stilistică este despre suflet. Nu are legătură cu branduri de lux sau sume enorme investite într-o garderobă nouă. Este ceva intim, care nu-i priveşte pe cei din jur şi care oglindeşte în tine sinele – esenţa ta.- cum fac femeile care aleg să-şi descopere şi ADN-ul Stilistic în acest proces – însă ea funcţionează cu adevărat doar dacă eşti 100% sincer cu tine până la capăt.

Ştiu că începutul de an este momentul în care majoritatea decidem să acţionăm. Eu vreau să te asigur că nu eşti singură dacă începi acest proces.

Cu drag,
M

fotografiile realizate de Ştefania Cristina Irescu

The post Reinventare stilistică: despre ce este vorba de fapt? appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Cred că unul dintre cele mai complicate lucruri pe care le avem de făcut, atunci când ieşim în familie, este să reuşim să ne îmbrăcăm şi să plecăm toţi cu zâmbetul pe buze. Cea mai recentă provocare a fost chiar o şedinţă foto de familie. Am luat în calcul că va fi greu, dar am reuşit să mă asortez cu amândoi copii.

Cum te organizezi

În primul rând, am ţinut cont de decorurile existente pe care le-a pus la dispoziţie studioul foto. Am ales din mai multe variante doar ce ştiam că ni se va potrivi tuturor. Apoi, am luat în calcul cu ce ne stă bine la fiecare în parte şi am căutat un element comun.

Există câteva trucuri de care am ţinut cont, mai ales că cei doi copii ai mei sunt foarte diferiţi: băiatul este blond cu ochi albaştrii şi ten deschis, iar fetiţa are tenul mai închis, ochii căprui şi părul mai degrabă spre şaten.

1. Am ales câte două ţinute pentru fiecare, cu elemente cromatice comune şi fără imprimeuri grafice mari.
2. I-am îmbrăcat din prima în variantele cele mai bune, pentru că ştiam că există şansa să nu mai reuşim să ne schimbăm.
3. Am ales haine vesele, confortabile, în care ei se simt perfect şi care – condiţie obligatorie – le plac şi îşi doresc să le poarte!
4. M-am pregătit pentru haos

Şedinţă foto de familie

Primul decor a fost un fundal crem, cu ornamente florale. Încă nu reuşesc să înţeleg de ce se vede roz.

Al doilea decor a fost din lemn, cu multă verdeaţă şi elemente specifice Paştelui.

Noi am ales să realizăm această şedinţă foto pentru a rămâne cu amintiri frumoase, deşi experienţa la studio cu o familie de patru persoane este o adevărată provocare. Nu cred că a durat mai mult de o oră să facem toate pozele, însă a fost mai mult decât suficient pentru a pune tot studioul cu capul în jos.

Extra tips

Asiguraţi-vă că fotograful este obişnuit cu cei mici – pentru noi, răbdarea şi calmitatea Alinei de la Zoomer Photography au fost asul din mânecă. Recomand tuturor o astfel de experienţă, cel puţin o dată pe an – mai ales că avem ocazia să îmbrăcăm copii cu toate hainele drăguţe pe care nu au cum să le poarte la grădiniţă sau în parc!

Pe Alina o găsiţi, pentru programări, aici. Iar dacă aveţi nevoie de ajutor pe partea de styling, vă stau cu drag la dispoziţie!

Yours,
Mariana Romanică

The post Mă asortez cu amândoi copiii – şedinţă foto de familie appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

text preluat: Facebook Pinguinii
sursa foto text: pinterest;
featured image: http://treasuresandtravels.tumblr.com

The post Workshop – Stilul mamei, după naştere appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Căutările de sine încep mai târziu în viaţă. Cel puţin pentru generaţia mea. Acum, am ocazia să îmi învăţ copiii altfel – să nu se trezească pe la 18-20 de ani că sunt suma dorinţelor celor din jur. Astăzi, să fii cine vrei să fii este mantra după care mai toată lumea se ghidează.

Eu a trebuit să scutur bine de tot ce au proiectat ceilalţi asupra mea. Trebuia să preiau afacerea familiei, care nu avea absolut nicio legătură cu domeniul creativ care mă defineşte. Mi-au fost puse în stand-by talentele pentru poezie, pictură, muzică şi tot ceea ce ţine de creaţie întreaga perioadă cât am fost în sistemul de învâţământ.

Aşadar, pasiunile mele reale erau la segmentul de “hobby”, pe care îl dezvolţi “dacă ai timp”. Cu toate că am excelat la învăţătură, am fost un elev rebel. Am bifat şi premiul întâi dar şi preavizul de exmatriculare.
Revelaţia a venit după facultate, într-un moment în care mi-am dat seama că nu voi putea să fac nimic altceva decât ceea ce îmi place cu adevărat. Alegerea aceasta a fost debutul definirii mele ca om.

Tot printr-un act de rebeliune, am plecat din ţară pentru a-mi urma visul la o academie de modă. Povestea mea a fost exact cum spune Mathama Ghandi:

“First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.”

La mine, partea cu “then you win” este într-un fel sau altul “as we speak”. A fost greu de înţeles pentru familia mea, acum 7 ani, faptul că din meseria de Consultant de Imagine poţi face carieră. Că poţi avea succes. La momentul respectiv nici măcar nu exista piaţă în România pentru asta. Acum, se bucură că eu fac parte din generaţia întâi de specialişti, văzând cât de popular a devenit subiectul în ultimul an.

Mi-am urmat visul cu orice preţ

Ştiinţa spune că este o normalitate pentru generaţia din care fac parte, însă eu observ acest fenomen la persoane de toate vârstele. Este timpul în care mase întregi de oameni renunţă la job-urile convenţionale pentru a se întoarce la adevăratele lor pasiuni şi la a le transforma în meserie, business, mod de viaţă.

De-aici şi căutările legate de aspect, imagine, stil…

Când decizi să fii cine vrei tu să fii, cu siguranţă îţi dai seama că purtai şi hainele “care trebuie”, nu neapărat hainele pe care ţi-ai fi dorit să le porţi. Coafura indicată, nu neapărat cea care îţi place ţie sau cea care te face să te simţi frumoasă. Culoarea la ojă impusă, machiajul acceptat, în loc de nuanţele şi stilul care te fascinează şi te face să zâmbeşti.

Fii cine vrei să fii

Cu cât ieşi mai mult din carapace, cu atât ai de experimentat mai mult: tot ceea ce nu ai putut încerca ani de zile. Atunci, începe să ţi se pară că poţi arăta ridicol, aiurea, ciudat. Îţi vin idei despre “nu pot să port asta la vârsta mea” sau  “mi-e frică să nu fiu caraghioasă”. De multe ori, asta te face să te opreşti şi să revi la convenţional, la ceea ce ştiai, la banalul care nu te-a făcut niciodată fericită. Să nu greşeşti aşa!

Experimentează

O poţi face întâi în faţa oglinzii de la cabina de probă său de acasă. Apoi, testează câte un element nou, pe rând. Cei din jur voi observa noutatea şi o vor aprecia, iar tu vei căpăta încrederea necesară pentru a face pasul următor, până ce adevăratul sine îţi va înflori cu totul.

Sau mai sunt şi cei ca mine, care experimentează lucrurile noi, toate odată. Oricum e bine, atâta timp cât avansezi în regăsire. Mai ales într-o perioadă în care moda permite orice, în care unicitatea este aplaudată, în care există îndrumare de specialitate pentru parcursul stilistic, dar şi toate celelalte.

“Mi-e frică să nu greșesc” sunt cele mai triste cuvinte pe care le aud de la clientele mele. Teroarea față de greșeală are legătură și cu reacția celor din jur. Dar, ei oricum o să se holbeze și apoi o să emiă o judecată – așa că hai să le dăm ceva de văzut.

Eu te încurajez să încerci. Încearcă ce îți place, testează-ți propriile reacții în oglindă. Construiește-ți încrederea. Crezi în tine! Și fii cine vrei să fii! Iar dacă ai nevoie de ajutor, sunt aici pentru tine – cu instrumentele necesare pentru a obţine exact ceea ce ai visat.

Cu drag,
Mariana Romanică

fotografii: Ştefania Cristina Irescu
ţinuta: Koton, accesorii: Mango
încălţările: Bata
coafura afro o poţi realiza cu ajutorul acestei minuni
make-up Urban Decay Heat Palette & MakeUp For Ever Matte-853 Neon Pink

The post Fii cine vrei să fii appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Într-o perioadă în care lumea întreagă sărbătoreşte diversitatea, atipicul, într-un timp în care cei mai mulţi dintre noi (re) învăţăm definiţia frumosului şi ne schimbăm perspectiva pentru a-l descrie, unii oameni încă se mai împiedică de clişee.

Ziua în care o să recunoaştem că între ceea ce simţim faţă de imaginea din oglindă şi stima de sine, se pune semnul egal, nu este departe. Ziua în care vom înţelege că fericirea vine când eşti, în primul rând, bine tu cu tine. Atunci multe lacrimi se vor transforma în zâmbete şi multe întrebări îşi vor găsi răspunsul.

Am făcut setul acesta de fotografii într-una dintre cele mai incomode zile din ultimele 6 luni. Rezultatul, însă, îmi aduce aminte că perspectiva din care privim lucrurile şi propriile noastre gânduri sunt în egală măsură cei mai buni prieteni şi cei mai puternici duşmani.

Noi decidem. Noi alegem cum privim.

În ultima perioadă aud tot mai des – adresat mie sau nu – diverse evaluări ale siluetei post baby a proaspetelor mămici.

“dar tu când slăbeşti?”, “oricum ţi s-a mai retras burtica..”, “nu vreau să arăt ca o mamă!”, “o să-ţi revi tu!” “cât te-ai îngrăşat în sarcină?”,”e de la depresia postpartum”,  “abia aştept să revin la forma de dinainte”, “dacă alăptezi ar trebui să slăbeşti!”,  şi alte lucruri asemănătoare.

Nu arăt “ca înainte”. Arăt mai bine!

De când a arăta “ca o mamă” a căpătat sens peiorativ?

Ajung la concluzia că depresia postpartum este provocată printre altele (şi) de mulţimea de oameni care îşi dă cu părerea despre cât ar trebui să cântărească o femeie după ce a născut. Societatea care oferă un trofeu pentru revenirea cea mai rapidă la “corpul dinainte” de sarcină, presiunea enormă pentru a slăbi suficient de repede şi suficient de mult, încât să se şteargă de pe corpul tău orice urmă că ai adus pe lume o viaţă.

De ce aceşti oameni îşi permit să intre cu bocancii în intimitatea unei femei, nu înţeleg. Motivele pentru care acest subiect este abordat ca şi cum ar fi dezbatere publică, iar nu le înţeleg. Is it just me?

Nu este acesta tot un fel de bully-ing? Dintre toate emoţiile postpartum pe care o proaspătă mămică le simte şi resimte, n-ar fi mai corect să-i întărim încrederea în sine şi să ne oferim ajutorul necondiţionat?

Trăirile, sentimentele, grijile, preocupările, aşteptările şi rezultatele unei femei, referitoare la înfăţişarea ei după ce a născut, sunt direct proporţionale cu stima de sine şi cu sănătatea emoţională, mentală/pshihică.

Dacă nu eşti capabil/ă să-i faci un compliment, taci din gură.

(Pentru a trezi toţi oamenii care nu ştiu să-şi ţină gura închisă, pentru a sărbători toate femeile care au născut de curând şi care au născut vreodată, pentru a puncta că “e bine ce funcţionează pentru tine, mami”)

Amira abia împlinise 5 luni când am făcut fotografiile. Aici a fost ea, cu totul, acum câteva zile. 150 mai exact.

Perfecţiunea este un miraj, armonia este o virtute. Ar trebui să ne preocupăm de cea din urmă. Ar trebui să nu grăbim timpul, să nu grăbim natura, să nu grăbim copii, să nu ne grăbim corpul şi sufletul.

Ar trebui să ne sărbătorim. Ar trebui să ne zâmbim.

Ţinută:
Kimono voal şi top, Zara
Pantaloni cu şliţ lateral, Bonprix

Sandale cu puf, Flavia Passini by Otter Distribution
Colier auriu cu unicorn, Bonprix
Inel Lyz Boutique

Fotografii:
Ştefania Cristina Irescu

The post Postbaby şi postpartum appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Întotdeauna mi s-a părut fantastică abilitatea de a surprinde emoţiile într-o fotografie. Până să o cunosc pe Alina n-am aprofundat prea mult acest subiect, dar lucrând împreună pentru atâtea proiecte, n-am putut să nu observ că are în special acest talent.

Aşa m-am îndrăgostit de fotografiile ei care spuneau atât de multe, iar viaţa a făcut ca noi să ne împrietenim repede. Semănăm, cred că de aici ni se trage.

Ideea de şedinţă foto pentru nou născuţi mi-a plăcut întotdeauna şi mi-am dorit mult să am astfel de poze cu Amira. N-aş fi făcut cu nimeni altcineva primele ei fotografii şi cu siguranţă nu m-aş fi simţit atât de confortabil faţă de nimeni altcineva, încât să pozez complet relaxată la doar o săptămână după ce am născut.

Amira, one week old
şedinţă foto pentru nou născuţi

Câteva dintre pozele care spun miliarde de cuvinte:

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine aceste fotografii m-au făcut să-mi doresc un album. Povestea ei, alături de noi, în poze. Surprinsă aşa, devenind cele mai frumoase amintiri.

Îmi plac pozele cu copiii mei, îmi sunt dragi într-un mod aparte. Ce-am reţinut din peste patru ani din a fi mama lui David şi cele aproape trei luni de când sunt mama Amirei, este că ei se vor simţi bine atunci când sunt fotografiaţi în primul rând dacă eu mă simt bine. Fără stres, cu zâmbete şi răbdare – iar asta se poate cu ajutorul fotografului potrivit.

Pe Alina Băisan, autoarea emoţiilor de mai sus, o găsiţi aici. Este creativă şi calmă, dar mai ales ingenioasă în relaţia cu copiii. Are şi ea o fetiţă adorabilă în vârstă de 3 ani, aşa că vine deja cu multă experienţă similară.

Amira este şi ea uşor de găsit în social media: #DomnişoaraRomanică.

Eu vă promit că revin curând cu noutăţi, subiecte noi în ceea ce priveşte copiii, dar şi un topic interesant de discuţie pe seama vestimentaţiei celor mici – de la zero luni la patru ani şi peste.

Cu drag,
Mariana Romanică

The post #DomnişoaraRomanică: şedinţă foto pentru nou născuţi appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Iubesc simetria, controlul, certitudinile şi mai tot ce are natură programabilă, fixă. Inclusiv tot ce se bazează pe o formulă. Probabil asta este şi motivul pentru care pot să-mi practic meseria fără să mă pierd în detalii.

Totuşi, odată cu venirea pe lume a Amirei, fetiţă mea de două luni, conceptul de “programabil” s-a transformat într-o poveste.

Se spune că ai nevoie de 21 de zile ca să îţi însuşeşti un obicei nou. Ei bine, mie mi-a luat puţin mai mult, dar încet încet mă familiarizez cu noul ritm alert al vieţii mele.

Totul se întâmplă în viteză – de la îmbrăcat şi mâncat, până la ieşirile din casă, indiferent că este vorba despre cumpărături, o programare la medic sau ceea ce ar fi putut să fie relaxarea la salon.

Dintre toate, îmi era dor de şedinţele foto pentru editorialele cu care v-am obişnuit.
Nu sunt un fashion blogger, drept pentru care întotdeauna mi s-a părut că fotografiile cu un outfit – just like that – nu sunt suficiente. Consider că îţi trebuie poveste, îţi trebuie un context şi cu siguranţă consider că e nevoie ca textul ce însoţeşte fotografiile trebuie să includă informaţii utile pentru cei care mă citesc.

Natura mea perfecţionistă a transformat întotdeauna o şedinţă foto într-un job în toată regula, cu toată responsabilitatea pentru rezultatul final. Exact ca atunci când lucrez pentru un client la proiectele de fashion styling, cu seriozitate, program, organizare şi disciplină.

Totul pe o carte

Ei bine, pentru prima dată, am încercat altceva. Mi-am promis că o să las lucrurile să curgă – ăsta a fost singurul meu plan.
A fost ca atunci când închizi ochii şi te arunci pe spate, cu toată încrederea în cel ce trebuie să te prindă.

Şi m-a prins.

Când singura zi disponibilă e Duminică şi când trebuie să pleci şi să te întorci în mai puţin de două ore. Acela e momentul în care trebuie să decizi dacă laşi tot, sau faci tot.
Secretul evoluţiei este să te adaptezi. Dacă trebuie să joc totul pe o carte, aş merge – oricând – all in.

Experimente noi, în curând.

Cu drag,
Mariana Romanică

fotografie, Mihaela Tăsulea

The post Totul pe o carte appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Acum ştiu cu siguranţă că pot să cuceresc lumea. Însărcinată în luna a 9-a, mă simt mai sexy ca oricând. Apropo, sarcina durează 40 de săptămâni – vă las pe voi să faceţi calculele matematice.

Dar ştii ce-i mai mişto decât să te simţi sexy? Să arăţi sexy. Şi ştii ce-i mai fantastic chiar şi decât asta? Când toţi din jurul tău văd, îţi zic şi se mai şi minunează. Vă mulţumesc pe această cale pentru sinceritate.

Şi nu e vorba despre hainele mulate, decolteu sau un anume parfum. Nicidecum. E vorba despre strălucirea pe care o ai odată cu libertatea de a face exact ceea ce simţi şi cum simţi într-o perioadă în care, dacă nu faci asta, ai toate premisele să o iei la vale. Sau tot timpul.

Este vorba despre luxul de a fi tu.

Să trăieşti aşa cum vrei, să te bucuri de o experientă fără să conteze că n-o mai face nimeni la fel, fără să te gândeşti la norme, sau că nu te încadrezi în peisajul clasic. Este vorba despre cum îţi trăieşti viaţa, atât.

Stereotipurile, dacă n-au reusit să moară încă, le vor îngropa millennials de vii.

Go big or go home

Cum trăieşti, ce îţi place, a fi în fiecare clipă “out of the closet”, în loc să consumi timid oxigenul, aşteptând aprobarea celor din jur.

E despre a-ţi folosi curajul pentru a te face pe tine, în primul rând, fericit. Să alegi, conştient, plăcerea.

Secretul acestui tip de alegeri este că, în timp, îţi dau putere.

Cu cât îţi oferi mai multe satisfacţii în viaţa de zi cu zi, cu atât eşti mai puternic. Cu cât faci alegeri care te frustrează, cu atât devii mai slab.

Este de fapt o traducere a acelui “autentic” devenit clişeu tocmai pentru că este neînţeles.

Atunci când ai curajul să te prezinţi exact aşa cum eşti, cu tot ceea ce faci şi ce nu faci, cu tot ceea ce crezi şi nu crezi, cu tot ceea ce îţi place şi ce nu-ţi place, cu tot ceea ce poţi şi ce nu poţi – oamenii nu neapărat or să te placă, dar cei care n-au acest curaj, cu siguranţă or să-şi dorească să devină ca tine.

Nu-i un manifesto decât atunci când începi să-l foloseşti pentru a-i inspira pe ceilalţi.

Cum n-am ştiut că o femeie însărcinată care poartă altceva decât rochii baby-doll atrage atât de repede atenţia.

În momentul în care devii alternativa a ceea ce oamenii s-au obişnuit să vadă, dar în acelaşi timp eşti varianta contestată doar pentru că nu se credea că există – ia naştere controversa. În lumea în care trăim, ea te face să exişti.

La fel a fost şi când am pozat goală.

Nu am profilul necesar pentru quteness overload, dar nici nu am ales intenţionat cealaltă variantă.

Doar îmi place la nebunie să fiu prin toţi porii, eu.

Mariana Romanică

Outfit

rochie, haină şi colier din garderoba personală
pălărie Meli Melo Paris

cizme din catifea Humanic

Mulţumesc echipei mele pentru acest proiect de final al lui 2017

fotografii Ştefania Irescu
asistent foto Răzvan Ştefan
asistent styling Ilinca Anca
project manager Incognito Ltd.

The post The Millennial Manifesto appeared first on MARIANAROMANICA.RO.

Suntem în toiul petrecerilor de Craciun şi urmează apoi petrecerea de Revelion, aşa că m-am gândit să-ţidau câteva idei despre cum să te îmbraci de sărbători dacă eşti însărcinată.

Magazinele au scos deja pe rafturi hainele cu sclipici, paiete, tull şi nuanţe metalizate, dar ştim foarte bine că selecţia maternity este întotdeauna foarte mică şi deloc extinsă. Cu variante puţine, opţiunile rămân mahazinele online care pun la dispozitţie modele aproape prea frumoase ca să fie adevărate.

În funcţie de cât este de avansată sarcina – dar mai ales dacă eşti spre finalul celui de-al doilea trimestru sau în trimestrul trei, recomandarea mea e să alegi haine maternity cu croială specială.

Cum te îmbraci de sărbători dacă eşti însărcinată?

Dacă vrei să porţi o rochie, există câteva variante pe cât de elegante, pe atât de chic.

Iată câteva exemple:

Rochie maternity bleumarin din dantelă; rochie maternity în A cu imprimeu floral, rochie maternity nude cu dantelă bleumarin; rochie maternity bleumarin,din voal. Toate acestea le poţi proba înainte de a le plăti, prin intermediul sistemului Zoot – Cabine de fericire.

Dacă îţi plac rochiile extravagante, din fericire există câteva opţiuni şi pentru femeile însărcinate: rochie maternity maxi roşie, rochie maternity gri metalizată, rochie maternity roşie din dantelă

Pentru un look romantic, mai există şi această rochie maternity cu inserţii de dantelă, rochie maternity nude cu imprimeu floral, sau rochie neagră cu volane.

Iată şi un look all black with a twist: bluză neagră cu tull şi colanţi cu aspect lucios. Poţi să porţi acest look cu o pereche de ghete negre cu talpă joasă, stil rock, pentru o apariţie deosebită.

Accesorizarea este foarte importantă, aşa că nu ezita să porţi bijuterii. Poţi alege un colier maxi auriu, brătări cu pietre sau cercei tip candelabru – mai ales dacă îţi prinzi părul. Nu neglija nici machiajul şi coafura, care îţi vor înfrumuseţa look-ul. O pereche de dresuri maternity sau ciorapi cu bandă te vor scoate din impas dacă porţi o rochie.

În cazul în care alegi să porţi încălţăminte cu toc, nu uita să-ţi iei cu tine şi o pereche de încălţări comode, plate, pe care să le foloseşti în cazul încare îţi obosesc picioarele.

Eşti gata de party! Spor la distracţie şi nu uita că poţi apela întotdeauna la un consultant de imagine, care să te ajute să-ţi identifici stilul, hainele care ţi se potrivesc şi adevărata personalitate exprimata prin modă!

Yours,
Mariana Romanică

The post Cum te îmbraci de sărbători dacă eşti însărcinată? appeared first on MARIANAROMANICA.RO.